Tinitusul exista in doua mari forme: Obiectiv si Subiectiv.
Tinitusul Obiectiv
Reprezinta un zgomot real, fiind provocat de o afectiune organica. De regula acest tip este mai usor de tratat prin corectarea anomaliei ce produce sunetul suparator.
Vasele mari din interiorul craniului(in special artera carotida interna) pot prezenta o curgere a sangelui turbulenta, acest lucru producand zgomot. In cazul arterelor, zgomotul este pulsatil, odata cu bataile inimii, iar in cazul venelor este vorba despre un zgomot de o tonalitate mai grava si mai prelung. Aceste probleme vasculare sunt mai frecvente la batrani, datorita aterosclerozei (=depuneri de grasimi in peretii vaselor conducand la scaderea diametrului acestora).
Diferite probleme neurologice pot duce la contractii rapide ale muschilor ce se gasesc in interiorul urechii sau in vecinatate, acest lucru ducand de asemenea la aparitia unui zgomot.
Tinitusul subiectiv
Este o problema mult mai greu de identificat si de tratat deoarece sunetul nu este unul “real”.
Desi pacientul il aude foarte clar, acest sunet apare prin activitatea mult crescuta a regiunii din creier responsabila de procesarea semnalelor venite de la ureche. Urechea are zone care nu mai functioneaza si nu trimit impulsuri. Creierul incearca intr-un fel sa “umple tacerea” provocata de lipsa semnalului.
De regula, leziunile urechii apar prin expuneri repetate la zgomote puternice, fara protectia auditiva adecvata.
Tinitusul subiectiv poate fi investigat prin metode audiologice, pentru a se identifica frecventa sunetului pe care o aude pacientul. Aceasta investigatie poate fi utila pentru a urmari de-a lungul timpului o modificare a bolii sau o evolutie favorabila in conditiile unui tratament.
Urmatorul articol: Ce simte un bolnav care sufera de tinitus?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu